Relatia inegala in implicare

Cel mai frustrant lucru intr-o relatie de orice tip ar fi ea (erotica sau platonica) este implicarea inegala. Din experientza mea sunt deopotriva generatore de frustrari ambele pozitii: atat cea a celui mai implicat, cat si cea a celui mai putin implicat afectiv. Cand esti mai implicat vrei mereu mai mult decat iti poate oferi celalalt si implicit asta aduce o serie intreaga de frustrari, de cenzurari (in cazul in care te abtii sa ceri mai mult), de conflicte (in cazul in care nu te cenzurezi). Cand esti mai putin implicat simti mereu cum celalalt vrea sa fortzeze limitele relatiei, cum iti invadeaza teritoriul, cum cere din ce in ce mai mult de la tine; ii simti frustrarea ca nu primeste suficient si asta evident ca te agaseaza.

Ambele situatii, daca se perpetueaza in viatza individului, devin mai devreme sau mai tarziu surse permanante de nefericire si singurul lucru pe care il putem face este sa le inlaturam. Impunerea prin vointza nu aduce decat pentru moment rezultate. Astfel se poate ajunge la un modus vivendi cu cineva cu care avem o relatie inegala in implicare pentru o scurta perioada, timp in care ori tu te frustrezi, ori celalalt se frustreaza. Insa pe termen lung astfel de relatii devin toxice, mari consumatoare de energie, relatzii din care nu te potzi hrani in mod real afectiv.

Concluzia mea: Nu potzi cere nimanui mai mult decat iti poate oferi in mod liber si fara impuneri de vointza. Nu potzi da nimanui mai mult decat simti ca vrei si potzi sa-i oferi. Orice lucru care nu vine firesc si natural, mai devreme sau mai tarziu devine o sursa de frustrare pentru ca stii ca trebuie sa depui de fiecare data acel efort pentru a-l obtine. Un efort nefiresc. Sau in cazul invers, sursa de agasare provine din efortul si incrancenarile celuilalt de a obtine de la tine ceva printr-un soi de abuz sau de fortzare (care poate lua forma persuasiunii sau manipularii).
Toate astea sunt eforturi nefiresti.

Impulsuri contradictorii simultane

Faptul ca omul poate sa resimta simultan necesitatea satisfacerii mai multor trebuintze (cum zic psihologii) este de domeniul evidentei chiar si pentru cei mai superficiali sau primitivi dintre noi. Si atunci cum ar trebui cineva sa raspunda satisfacator la impulsurile contradictorii din el… cum ar fi spre exemplu nevoia de stabilitate afectiva, nevoia de libertate (ca premisa pentru o viatza plina de experientze diferite si mereu noi), nevoia de a trai pasiunea erotica (sau starea de a fi indragostit)? Cred ca nu exista o solutie exhaustiva pentru aceasta situatie care il arunca in contradictii interioare pe individ atunci cand vrea sa le aiba pe toate odata. Si atunci singurul lucru pe care il poate face este sa creeze o ierarhie a nevoilor personale intr-un anumit moment, o ierarhie ce pastreaza contactul cu realitatea si cu potentialul de satisfacere concreta a respectivelor trebuintze. Un alt lucru util este de a ne pune intrebarea: “De ce resimt aceasta nevoie? Ce deficit interior ma determina sa am acest impuls?”. Logica acestei intrebari sta in faptul ca e posibil sa descoperim o nevoie deghizata in alta si noi sa fim constientzi doar de cea artificial constituita. De exemplu am intalnit in lumea asta a noastra multe persoane cu potential mare afectiv care prezinta o compulsie sexuala exacerbata… ca si cum ar avea impresia ca prin sex se poate satisface o nevoie afectiva de care inceteaza la un moment dat sa mai fie constientzi. Si evident ca deficitul ramane acolo si individul tanjeste in continuare dupa afectiune.
Prin lumea str8 se manifesta fenomenul invers. Datorita restrictiilor sexuale impuse prin cultura si prin presiuni sociale, apare un deficit al satisfacerii acestor nevoi. Si indivizii respectivi convertesc aceasta frustrare sexuala intr-o compulsie afectiva... devin ultraprotectivi si sufocantzi in afectiunea pentru cei din jur, se inconjoara de tot felul de animale de companie etc. Si deficitul de satisfacere a nevoilor sexuale ramane acolo si frustrarile se amplifica si se refuleaza.

Contractul de relatie

Relatiile sociale se bazeaza pe unde de atractie.
Undele de atractie se pot transforma in sentimente.
Scopul social al omului este sa se hraneasca cu emotii pozitive, iar sentimentele sunt atashamente pentru acele izvoare de emotie care devin stabile si recurente. Deci aparitia sentimentului indica faptul ca exista in reteaua ta sociala anumite surse stabile de emotie pozitiva la care te poti intoarce repetitiv pentru a te realimenta (reincarca) emotional.

Nevoia de contract de relatie nu este neaparat o necesitate venita din ajungerea sentimentelor la o intensitate foarte mare. Ci emana din dorintza de conservare a sursei emotionale. Vine din nevoia de control, din nevoia de a inlatura eventualele anxietati, din nevoia de a evita angoasa de separare, din nevoia de stabilitate a sursei.

O persoana cu o retzea stabila de surse emotionale nu ar trebui sa simta necesitatea adoptarii vreunui contract de relatie.